1. La poarta ta bat azi îndurerate,
a dragostei aprinse stăruinţi,
cu lacrima tăcerii-nduioşate
din vremea-ntâii noastre cunoştinţi.

R: Adu-ți aminte, o, adu-ţi aminte
de-ntâiul har al dragostei dintâi,
de fericirea fără de cuvinte
ce-ți lumina al vieţii căpătâi!

2. Adu-ţi aminte clipele acele
și uită-te la starea ta de-acum...
Când stau și bat, când lacimile Mele,
la poarta ta închisă cad în drum.

3. Deschide-i iar iubirii care bate,
deschide-i iarăşi dragostei fierbinți!
Deschide-mpărtăşirilor curate
din vremea-ntâii noastre cunoştinţi.

I: Cântările Domnului, volumul 2, cântarea 238
Text: Traian Dorz